Eu nu mă culc pe cîmp,
cu ochii aţintiţi spre cer,
căutîndu-l pe Dumnezeu printre nori.
Ştiu că EL nu e acolo,
ci se ascunde în zîmbetul tău,
chiar dacă eşti departe, la mii de km distanţă.
Nu mă duc la biserică căutîndu-l pe EL printre nişte ziduri,
căci ştiu că Dumnezeu e în bucata de pîine
ce-am mîncat-o cîndva împreună
şi-n paharul de vin adus de tine de la ţară,
pe care l-am băut întocmai ca pe sîngele lui Hristos,
cu două guri, dar într-un singur suflet.
Eu n-am nevoie să-l caut nicăieri pe Domnul Cel Sfînt,
Prietenul Nevăzut al tuturor,
căci l-am găsit demult în mine, în tine
şi-n copilul ce se va naşte din noi...