Trista Poveste Poem by Utiu Calin

Aceasta este o trista poveste,
A unui suflet bun care astazi nu mai este,
S-a stins subit, fara nicio veste.
Energia lui s-a dus, dragostea a trecut peste.

Si-ar vrea inapoi ingerul,
Dar nu poate deschide cerul,
Nu-I o usa s-o deschizi cu levierul.
Are nevoie de-o cheie pentru a deschide imperiul.

Salasluieste singur in pustiu,
Cat va mai supravietui, asta nu mai stiu.
Sangele lui si-a pierdut culoarea, e purpuriu.
A trecut o eternitate de cand nu se mai simte viu.

Cheia-I la ea, dar nu vrea sa i-o mai dea,
Ingerul crede ca nu mai e vrednic de ea.
Dar daca stai sa te gandesti, nu-i chiar asa.
Inca o sansa, atat ii trebuia.

O sansa atat i-ar fi de-ajuns,
Sa demonstreze ce pana acum a spus.
Fara sufletul ei, era lui a apus,
Nu de sulita, ci de dragoste strapuns.

Fara ea nici soarele n-apune,
Nici luna nu-l mai striga pe nume.
Valurile nu mai fac spume.
Si soarele se-ascunde dupa culme.