Deznadejde Poem by Utiu Calin

Trăim într-o lume parșivă și profitoare,
Printre suflete reci și uitate de soare,
Oameni săraci cerșesc îndurare.
Milogindu-se, ți se-aruncă la picioare.

Nu cer decât un colț de pâine,
Să-și hrăneasca pruncii de azi pe mâine.
Cei săraci deprind ale milostivității taine,
Dar tu cel care are de toate, te porți ca un câine.

Le negați speranța unei lumi mai bune,
Birocrați infecți, eliberati pe cauțiune,
Gata să exploateze si cea mai mică slăbiciune,
Vă ascundeți în spatele celor pe care-i aveti in subordine.

Stați doi ani confortabil la Jilava,
Dirijați acțiunile care defrișează dumbrava,
Așteptați comod să se scufunde epava
Și preluați comanda când se termină gâlceava.

Ajungeți sus pe umerii nostrii,
Sustineți ca veți face mai bine ca foștii,
Și noi vă credem pe cuvânt ca proștii
Da' uitați de unde-ați plecat in morții voștri.

Uitați de unde ați pornit si cine v-a ajutat.
Uitați pe cei pe care i-ați mințit si care v-au ridicat.
Orgoliul nostru național a rămas pătat.
De niște ratați cu iz de magnat.

Nu mai există dragoste-ntre semeni ca altadata,
Mai nou e supraevaluată.
E ca si cum ai zice ca esti la regim,
Da' tu te-ndopi cu ciocolată.

Susții ca ești nedreptățit, că vrei o altă viată,
Mulți năpăstuiți sălășluiesc in ceață.
Minore cu burta la gură si lacrimi pe față
Cu posibilitați reduse pe care viața le-nvață.

Și tu te plângi ca n-ai bani de tigări,
Când altu n-are o pită să pună pe masă.
Sau un loc pe care să-l numească acasă,
Oameni pe care tristețea-i apasă.

Dă dovadă de atitudine.
Uită-te-n jur străine, dă de la tine,
Din puținul tău, sa le fie si lor mai bine,
Banul n-aduce fericirea da' n-o știe oricine.