Fii ca norii de zăpadă, priveşte] Poem by Viivi Luik

Fii ca norii de zăpadă, priveşte
Nu au inimă, nu au biografie.
Noiembrie sumbru, brun înnegurează apele.
Plin de pete albe sufletul, istoria.

Auzi, iubirea e o voce zeflemisită care recită
nepăsătoare descântece vechi, ca şi cum ar număra bani.
Cuţitul ei ascuţit taie prin toate ţesuturile,
fără să întrebe, dacă vrei sau nu.

Uită-te la semnele ei ciudate întrebări
la lumina străveche, ultima lumină a serii.
Dacă nu mai ai altceva să-mi trimiţi,
trimite-mi pene negre din aripa îngerului morţii.