Dr. Cornelia Paun Heinzel: Visuri Poem by Cornelia Paun

Dr. Cornelia Paun Heinzel: Visuri


Când pleoapa superioară a ochiului,

O va mângâia pe cea de jos

Și genele tale se vor întrepătrunde

Vei putea desluși viitorul

ca un vis nedefinit

Și îți vei putea creiona destinul cu propriile mâini,

Te vor învălui visele

Brodate de zânele gândurilor tale.

Vise ce zboară cu aripile întinse spre infinit,

Ca două paralele, fără a-l atinge vreodată.

Gânduri abia născute

aidoma zeiței Afrodita, din spuma mării,

Fărâme de speranțe, de încredere

ce plutesc neobosit în neant,

Fără a fi azvârlite în abisul uitării...

iar alături, amintirile, văluri în nuanțe rozulii,

Culori ce dau sens prezentului,

Izvoare de lacrimi

din care țâșnește haotic seva viitorului.

Atunci când imaginația nu te mai ajută,

Deschide ochii și vei vedea

că nimic nu este ceea ce pare,

Și-atunci întreabă-ți propriul eu despre viitorul

pe care-l așteapți cu încredere.