Dr. Cornelia Păun Heinzel: "Destine Intersectate" Partea Ill Poem by Cornelia Paun

Dr. Cornelia Păun Heinzel: "Destine Intersectate" Partea Ill

DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: "Destine intersectate" PARTEA Ill
- Negruțo, dar tu ce-ai pățit cu impresarul? ȉntrebă Fernando, curios. N-ai mai povestit nimic. Tu ai o voce minunată!
- Am fost la el și n-am rezolvat nimic. M-a chemat când era singur acasă. Lipseau şi copiii lui, și soția, povesti fata. Şi nu a fost bine deloc.
- Dar unde şi cum l-ai găsit? ȉntrebă Alina.
- Pe Internet. Am aflat întâi telefonul lui. Cum am intrat în casă, mi-a spus "Drăguţă"! și a început...
- Şi... spuseră în cor adolescenţii curioşi aşteptând cu gura căscată relatarea.
- Şi... nimic. Nu vă mai povestesc nimic. Trebuie să găsesc acum alt impresar. Nu mă las. Chiar dacă Nevastuică mi-a spus ca n-am talent deloc, spuse Negruța. Şi eu chiar m-am îndrăgostit de el...
- Dar are peste cincizeci de ani, nevastă şi trei copii, completă indignată Alina.
- Mie mi-a cumpărat tata un studio de înregistrări. Mi-a angajat oameni care să se ocupe de filmările mele - regizor, impresar... și s-a făcut chiar casting pentru a angaja copii ca figuranţi, spuse o brunetă cu părul lung, creţ, cu figura răsfăţată şi nasul în vânt. Ce epocă magnifică trăim! Ca-n poveşti! O ducem minunat, putem să ne cumpărăm orice ne trece prin cap, să ne facem vacanţele în cele mai exotice şi luxoase locuri de pe pământ, nu ca-n epoca trecută, când nu existau milionari, ca ai mei şi era foarte rău!
- Da, spuse Fernando, tatăl tău lucrează la Minister și are bani cu nemiluita, se ştie cum. Dar mulţi trăiesc la limita sărăciei, nu au nici ce mânca, nici unde sta.
- Mama mea este directoare la o „Agenţie publică". Iar eu fac deja prezentări intr-o emisiune de televiziune, spuse Larisa, o fată brunetă, subțirică, cu păr lung, lins. Deja sunt vedetă, că mama a investit în mine enorm! A dat bani la toţi, peste tot!
- Eu am vrut să câştig bani, singură, spuse Angela o fată cu pielea mai închisă la culoare și vopsită blond platinat. Am numai mamă, care lucrează, dar câștigă foarte puţin. Nu ne ajunge mie şi frăţiorilor mei. În ziar am citit un anunţ. Scria că se plătesc fete de companie pentru străini. Am sunat și eu, și m-au chemat imediat. M-au trimis imediat cu un italian, mai în vârstă, la masă, la un restaurant de lux. Mi-a plăcut mult. A fost mâncare din belșug. Am savurat o friptură delicioasă, paste carbonara, am băut şampanie și wisky. Am mâncat chiar și o salată de fructe cu înghețată. După ce am terminat, italianul mă cheamă la el în cameră. Atunci m-am speriat. În anunț scria de companie, nu de altceva...
- He, he, heeee spuse Fernando. Ce credeai tu? Cine îți dă ceva, astăzi, degeaba?
Conversaţia se întrerupse brusc. În cameră intră un bărbat de aproximativ treizeci și cinci de ani, înalt și bine făcut.
- Andreea, am venit după tine, se adresă el unei fete slăbuțe, cu păr blond, lins și ochi albaștri. Eram îngrijorat pentru tine, cu furtuna aceasta incredibilă. Îmi era teamă să nu fi păţit ceva rău. Te aştept în autoturism.
- Mă bucur că ai venit. Dar nu am terminat încă lucrul aici. Mai așteaptă-mă, te rog, o oră, răspunse ea. Vii şi tu cu noi, apoi, la masă.
- Bine, mă învârt și eu puțin pe afară și vin mai târziu, spuse bărbatul ieșind din încăpere.
- Cine este? întrebă curioasă Negruța.
- Prietenul meu, răspunse fata. Locuiesc la el.
- Părinții tăi ce spun? întrebă curioasă Violeta. Ai numai șaisprezece ani!
- Nu am decât mamă. Dar nu-i pasă de mine! Aduce tot timpul bărbați străini în casă. Și ei, când mama nu-i acasă, se iau de mine. I-am spus mamei, dar nu mă crede! Nu am mai suportat. L-am cunoscut pe Adrian, care s-a îndrăgostit de mine, de la prima vedere. I-am povestit situația mea. A fost impresionat de ea. Și mi-a propus să stau cu el, la mama sa. Astfel nu voi mai fi în pericol și nu voi trăi tot timpul cu spaimă.
- Dar cu mama lui, cum te înțelegi? întrebă Alina.
- Foarte bine! Îi place de mine. Eu spăl rufe, fac mâncare și curățenie, răspunse fata.
- Păi, ce ești slujnică? Te-au pus la muncă? întrebă Fernando revoluționar. Te exploatează!
- Nu! Eu singură m-am gândit că trebuie să ajut cu ceva. Dacă oamenii mă țin în casă, îmi oferă condiții, îmi dau de mâncare, se poartă frumos cu mine... trebuia să mă revanșez cumva, explică Andreea.
- Bine că Adrian este un om bun, glăsui încet Maria, o fată slăbuță, șatenă.
- Eu nu am părinţi, spuse alt băiat, slăbuţ şi blonduţ. Mă creşte o femeie, pe mine şi pe sora mea. Numai în acte. Noi locuim şi ne creştem singuri, în casa noastră din Voluntari... care nu mai cred că ne aparţine. A devenit a femeii, care ia şi bani pe noi. Ne dă numai banii de bursă, pe care nu ar trebui să-i primim legal, pentru că suntem daţi în îngrijire.
- Dar nu poţi face nimic? Ce o să faci după ce creşti şi nu mai eşti în îngrijire, să primeşti bani din bursă, dacă nu mai ai casă, întrebă curios Fernando.
- Nu pot face nimic. Ce vrei, să mă lupt cu morile de vânt? răspunse adolescentul.
- Eu am fost în vara aceasta, cu familia la mare şi ne-am cazat la un hotel de lux, se lăudă Matei. Am plătit mai mult decât în străinătate. Condiţiile erau însă mizerabile iar mâncarea groaznică. Dar nu ai unde face reclamaţii. Organismele abilitate primesc numai bani de la stat. Nu rezolvă nimic. Spune să aduci dovezi. Mama a păţit aşa cu o cremă, pe care a dat un milion de lei iar în recipient era apă. Când a reclamat, i-a răspuns o funcţionară obraznică, că flaconul nu este dovadă, că poate a înlocuit-o ea. Tata a încercat să vorbească la o televiziune dar nimeni nu i-a dat nicio atenţie...
- Am terminat! Mergem la masă! spuse Fernando victorios.
Adolescenții urcară veseli și gălăgioși spre sala de mese. Atingerea delicată a razelor solare, ce despicau petalele de nuanțe albăstrii ale cerului îi trezise magic pe toți, la viață. Au luat tăvile pentru servit bine spălate, câte un bol cu ciorbă, din care zburau haotic aburii îmbietori, o farfurie cu pârjoale apetisante, pireul de cartofi, din cei curățiți de ei, de dimineață și o prăjitură cu ciocolată, dulce, foarte dulce, ce părea fermecată, căci i-a făcut pentru câteva clipe, pe toți, să fie aşa cum ar fi trebuit, niște adolescenți fericiți...

Saturday, May 21, 2016
Topic(s) of this poem: magic
COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success