MONUMENT DE AER Poem by Răzvan Ţupa

Din toate câte nu se spun şi poate/ chiar lucrurile de nu se întâmplă niciodată sunt structuri care scot oraşe întregi din guri/ Bucurii limpezi Ridicate pe neaşteptate din ani lungi/ de şoapte pe care nu ai apucat să le-nţelegi dar exact când nu te uiţi apar: Coloane de respiraţii şi toane pasiuni clare/ peste care ai trece rece dar fiecare întrebare se găseşte fix în corpul tău Întins peste toate de la început/ până cândva foarte departe chiar dacă nu ai putut să îţi amineşti încă: Dintr-un capăt la celălalt/ al istoriei totul crede sincer într-un singur corp cu părţile lui unele imaginate, altele Prinse în mijlocul fiecărei mişcări/ şi chiar împinse în margini în intensitatea diurnă, apropieri ca nişte unghii, ca părul crescute doar Ca să te apere/ de zgomotul tău, de căldura fiecărui organ din care aprinzi flama calmă a fascinaţiei Lucruri care sunt numai cuvinte/ doar când sunt zise există te bucuri, altfel rămân pentru totdeauna/ linişte foşnitoare Şi atingerea de fiecare dată când toate astea/ sunt spuse undeva se mai află încă din nou persoana cea mai frumoasă şi De atâtea ori, ca şi poemul, ca şi/ oraşul, persoana asta eşti tu/ respiraţia completă