ATINGERI Poem by Răzvan Ţupa

Ceea ce numeau toţi tinereţe s-a dus şi în locul ei nu e nimic Când plouă Bucureştiul se chirceşte ca un adult care îşi aminteşte bătăile mâncate în copilărie Şi noi am cunoscut comunişti de doi lei care au fost bunici minunaţi şi Ne-am bucurat de securişti bătuţi în cap care aveau părţile lor bune (erau specialişti în ceva, citiseră) Am fost convinşi că informatorii au suflet bun doar că au nimerit prost şi noi, ca şi tine Cerul nu crapă doar curge constant un lichid care îţi arată adevărata faţă Nici măcar nu încerc să mă feresc dar ne menajăm reciproc, oraşul meu Ne urâm atât de decent că în momentele bune suntem duioşi se întâmplă des Ne abţinem şi ne băgăm în seamă cât putem de puţin mai ales că ne bănuim deja Fiecare suntem oraşul celuilalt Nimic nu poate să fie mai trist decât cinci minute în plus în faţa şaormăriei Totul e minunat Pacheţelul de carne mărunţită cu mirodenii şi condimente miroase acrişor, încurajator doar cinci minute, atât În ziua asta plouată ca un câine în faţa şaormăriei ne despărţim de tot ceea ce nu ne lăsa să plângem Nu spunem nimic Doar foşnetul tot mai palid al pungii pe care o strângi în palmă laşi totul pe masa de plastic Şerveţelele sunt cele mai discrete noroiul tău este noroiul meu şi toţi suntem fericiţi după duş Acasă