Mi-ar plãcea sã gust din cer
O porție de praf de stele,
Sã pot sã nu fiu efemer
Amãrâtei...de speranțe grele!
Dar, acum doar mã mișc și tac!
Durut doar necredinței mele
Iau tot optimismul meu posac
Și-l exprim în oful inimii tembele!
Azi, acum, aici, așa rescriu tot dorul,
Mã plimb împotriva amintirii mele.
Tu ești cea mai realã variantã a unui tu,
Clipã!
Mã pun pe gânduri și viațã, îți cer un randez-vous,
Risipã! ! !
05.01.2020
Gânduri de pandemie,
©®
Eugen Mitran
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem