Nu Jurne Poem by Albino Pierro

Nu Jurne

Nu jurne
nun vi sapéra dice si nd'u munne
facì fridde o chiuvìte
'ssìvite nda na botte
'a 'uce di menzejurne.
Senze ca le sapìne
i 'nnammurète si tinìne 'a mène
e aunìte ci natàine nd' 'a rise
ca spànnene i campène d'u paìse.
Nun c'èrene cchiù i scannìje;
si sintìne cchiù llègge di nu sante,
facìn'i sonne d'i vacantìje
cucchète supre ll'èrve e ca lle vìrene
u céhe e na paùmme
ca ci pàssete nnante.

Avìne arrivète a lu punte juste:
mó si putìna stringe
si putìna vasè
si putìna ntriccè come nd'u foche
i vampe e com'i pacce
putìna chiange rire e suspirè,
ma nun fècere nente:
stavìne appapagghiète com' 'a nive
rusèta d'i muntagne,
quanne càlete u sóue e a tutt'i cose
ni scìppete nu lagne.

COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success