Dominatie (? ? ?) Poem by A Waltz For Zizi

'Ti-a spus de ce a facut-o? De ce te-a parasit? '- m-a intrebat din nou inima astazi.


Ridicand cuvintele altora in slavi, in locul cuvintelor mele, esti o proasta daca faci asta.

Ridicand stelele spre infinit ca eu sa nu le mai pot saruta sau atinge, esti un monstru daca asta te distreaza.

Toate lucrurile pe care voiam sa le stii despre mine, imi scapa acum printre degete, ridicand spre stele, infinite gramezi de poeme ce nu pot sa-ti mai trimit.
In groapa asta de gunoi a mea, milioane de cuvinte ce candva erau aur pentru tine, isi gaseste fiecare o cruce sub care sa se aseze, pentru ca astazi nu mai e acel ieri, cand pe treptele din spatele caminului, mi-ai spus ca te fascinez.
Ridic din umeri la fel ca tine, dar eu nu ma grabesc deloc sa ma ridic inapoi in picioare.
Nu te condamn ca te-ai grabit sa pleci, cred ca inca...
NU!
chiar ar fi o prostie din partea mea
sa te mai iubesc, nu crezi?
Tie nu-ti pasa, asa ca o sa spun si eu 'noapte buna', si o sa ma retrag.
Sa nu ma cauti, ca nu o sa ma gasesti,
nici macar la capatul lumii,
unde luna isi atarna hainele in cui.
Toate poemele mele, ti l-e dedic tie,
la fel ca florile ce nu au avut sansa sa-ti fie daruite.
O sa mai scriu si alte poeme, din inertie desigur,
dar eu ma opresc aici, din iubit,
aici iubirea mea devine ura.
In sfarsit sunt liber!