De Dragoste / Of Love Poem by Magdalena Biela

De dragoste

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.

Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

NICHITA STANESCU
.................................................

Of love

She sits bored and very beautiful
her dark hair is upset
her arm so lightful
for ages about me would forget, -
for ages about herself she'd forget
as it hangs over the back of the chair.


I am drowning in the lights' velvet
grinding my teeth in the rotation of the year.
I show her my mouth's teeth,
but she knows that I do not smile,
the sweet creature of lights' bequeath
mirrors myself to me, while
she sits bored and very beautiful
and I live for her only
in this world, really awful
under the heaven holy.


English version, Maria Magdalena Biela